A venit si randul Strategiei pentru cultura
Miercuri, 17 martie, lucratorii din domeniul culturii din raionul Criuleni au participat la dezbaterile publice „Casele de cultura in contextul noilor strategii culturale”. Invitatul special a fost Veaceslav Reabcinschii, coordonator in cadrul Fundatiei SOROS Moldova, a moderat dezbaterile Elena Frumosu, sef Directie Cultura a Consiliului raional Criuleni. Scopul dezbaterilor a fost consultarea specialistilor care muncesc in domeniul administratiei publice care administreaza cultura, in vederea elaborarii unei strategii care ar permite dezvoltarea serviciilor culturale pentru populatie, atragerea investitiilor necesare pentru reparatiile edificiilor culturale si procurarea de echipamente necesare domeniului.
Case de cultura in locul bisericilor
In Europa case de cultura nu sunt, in formatul traditional, pe care il au acum fostele republici sovietice. Europa, dupa ce a dezvoltat economia multi ani, s-a pomenit fara institutii sociale, care sa le creeze cetatenilor si posibilitati de agrement. De aceea, fostele fabrici si uzine dislocate in zonele rurale, inchise pe parcursul anilor, au fost treptat transformate in localuri, unde se presteaza servicii gen ateliere de arta, cluburi pe interese, teatre de amatori si alte activitati artistice etc. Anume servicii culturale, de care cetateanul are nevoie si pentru care este gata sa voteze prin banul sau. Asemenea centre culturale sunt persoane juridice care se autofinanteaza, fara a fi o povara pentru buget. Veaceslav Reabcinschi amintea ca la noi in tara casele de cultura sau cluburile au aparut pentru a fi modelat omul nou, caruia i s-a interzis sa mearga la biserica, un fel de alternativa a lacasului de cult. In Republica Moldova exista cca 600 case de cultura. In raionul Criuleni numarul lor este de 27, cam cate o casa si ceva la fiecare primarie. In tara sunt primarii de comune, care sunt nevoite sa intretina cate 2-3 camine culturale, chiar daca in unele nu prea este activitate artistica. In conditiile, cand de multi ani ramura culturii este un fel de cersetoare a bugetului si aceste institutii devin o povara si angajatii lor sunt prost platiti din bugetele locale mereu austere, evident, de multi ani nu se produce nici o schimbare. Actualmente casa de cultura este conceputa doar ca un local unde se organizeaza distractii gen discoteca, cate unul sau doua concerte pe an si adunarile generale ale satului. In lume si in republica insa sunt si altfel de practici: cand la casa de cultura se desfasoara si activitati economice, in special servicii, prin oferirea agentilor economici in arenda a spatiilor libere, diferite ateliere si cercuri pentru fregventarea carora beneficiarii achita taxe lunare. Legea permite caminelor culturale sa presteze servicii cu plata, toate cu scopul de a capata resurse suplimentare, care sa poata fi investite in instruirea personalului, deplasari in diferite scopuri, procurare de costume si aparataj, organizarea de evenimente culturale.
Factorul uman este prioritar in producerea schimbarii
In ultimii ani cu ajutorul donatorilor straini, mai cu seama prin intermediul Fondului de Investitii Sociale, in republica au fost renovate total sau partial multe edificii culturale. Bani s-au investit enormi, inclusiv din granturi, din bugete si din contributiile comunitatii. Nu intotdeauna insa aceste investitii sunt valorificate pe masura. Veaceslav Reabcinschi a adus exemplul unei primarii formate din doua localitati, una cu vreo 5 mii locuitori si alta cu o mie. Pentru cea cu 5 mii s-a construit candva un palat mare de cultura, care renovat fiind cu cheltuieli mari, nu gazduieste colective de amatori, iar in localitatea mica, fara camin cultural, sunt vreo trei tarafe, ansamblu de dansatori, fluieristi etc. Reiese, ca toata organizarea depinde de oameni care au capacitati de lider, poseda cunostinte speciale si dorinta de a face ceva in domeniu, pentru ca ii aduce satisfactie si placere. Elena Frumosu, sefa directiei cultura, a prezentat portretul tipic al unui director de camin cultural din zilele noastre: varsta intre 40 si 50 de ani, studii - de regula scoala de iluminare culturala din Soroca, in ultimii trei ani nu a beneficiat de nici un fel de cursuri de calificare in domeniu. Astazi directorilor le lipsesc studii manageriale, marketologice, capacitati de a scrie un proiect, de a elabora o strategie. „Donatorii intrenationali ofera tot mai rar granturi pentru reparatii si constructii, dar mai mult pun accentul pe instruire si traininguri, pe schimbarea morala a omului, pe schimbarea viziunilor lui si a mentalitatii. Scopul unei eventuale strategii de dezvoltare a culturii este impunerea unor schimbari calitative in modul de organizare a muncii. Sunt necesare si schimbari in legislatie, care sa motiveze personalul din cultura sa-si ridice calificarea si odata cu ea remunerarea, sa fie platiti pentru munca in zilele de odihna si in afara orelor de munca... Noi stim ca salariile astazi nu sunt motivante, dar daca nu sunteti de acord, lasati sa vina in locul vostru alt om, pe care poate il trage sufletul sa faca mai mult la aceeasi remunerare. Lucratorii din cultura au foarte mult de lucru in vederea conservarii folclorului autentic din localitatile, ca sa nu iasa colectivele la concerte si sa cante manele, iar casele de cultura vor tinde spre a deveni spatiu comprimat al identitatii culturale veritabile”, spunea Elena Frumosu, adresandu-se asistentei.
La randul sau Veaceslav Reabcinschi, in calitate de reprezentant al unei organizatii donatoare – SOROS – a venit cu exemple de buna gestionare a spatiilor destinate activitatilor culturale, unele dintre care sunt gestionate de oameni de alte profesii, care nu au tangenta cu cultura, dar care reusesc sa fie de folos satenilor si chiar le presteaza si servicii cu plata, asigurandu-si in asa fel resurse pentru activitati, deplasari etc.
Si la Criuleni bune practici de gestionare a culturii
O activitate culturala cu rezultate bune se considera atestarea colectivelor artistice, in urma careia acestea capata titlul „model”, iar conducatorul lui devine salariat. Cele mai multe colective artistice cu titlul model - 12 din 34, activeaza in patru din cele 27 edificii culturale: Boscana, Ratus, Criuleni si Cruglic.
Valentina Vantu, directoarea caminului cultural de la Boscana, care activeaza in domeniu de circa 40 de ani, a povestit crampee din activitatea sa si a colectivelor de la casa de cultura, dar a inceput prin a spune ca dispun de o discoteca performanta, la care prin sala se auzeau soapte „bine ca aveti aparataj, ca noi nu avem”. La intreba-rea, de unde o asa discoteca, dna Vantu a raspuns, ca au inceput prin a face o discoteca cu ce era, cu intrarea de 1 leu, ca sa adune ban cu ban din servicii, sa diversifice programul discotecilor, sa angajeze un di-jay bun, ca sa ajunga azi la 5 lei intrarea si sa atraga beneficiari din toate satele adiacente. Anual discoteca asigura pana la 30 mii lei venit. Mai organizeaza colectivele si concerte cu plata, ca sunt model si au ce arata, maratoane si desigur, participa la concursuri. Pentru participarea la un concurs in 2009, anuntat de Fondul de Investitii Sociale, caminul cultural s-a ales cu un premiu in valoare de 40 mii de lei. Si Centrul de Cultura si Tineret „G.Sarbu” din Criuleni a castigat 100 mii lei la acest concurs, si casa de cultura din Ratus – 30 mii lei, dar numai Valentina Vantu a fost mai insistenta decat ceilalti directori si a reusit sa-si ridice premiul – costume nationale in aceeasi suma. Directoarea a mai raspuns si la intrebari de genul cum de reuseste sa cumpere amplificatoare, care-s peste 7 mii de lei, la care dansa a spus ca au procurat chiar cu 8300 lei, si ca becurile pentru iluminarea discotecii se ard mai rar la ei, pentru ca a reusit sa puna la punct reteaua de fire electrice.
Petru Lucasenco, care este conducatorul formatiei folclorice „Dacii” de la Pascani, a absolvit colegiul de muzica „Stefan Neaga” avand indreptare din colhoz. Cand a venit in sat colhoz nu mai era, iar Pascanii dupa divizare ramasesera fara casa de cultura si nici pana azi nu o are. De atunci pana in prezent este angajat la scoala din sat si actor al teatrului „Ion Creanga” din capitala, iar colectivul de dansatori l-a adus pana la atestare, impreuna cu coregraful Denis Ganga. Si dansatorii, si ansamblul folcloric sunt mandria satului, desi loc de repetitii le este o clasa mica din gimanziu. Petru Lucasenco mai recunoaste, ca activitatea in cadrul teatrului „Ion Creanga” l-a invatat cu adevarat ce este folclor si cum trebuie valorificat, iar munca ii aduce satisfactie morala. Colectivele de artisti amatori din partea locului se bucura de toata sustinerea primariei, iar primarul, Lidia Lucasenco, este si ea membru al ansamblului folcloric „Mostenitorii” si o impatimita de muzica traditionala. Lidia Lucasenco spunea la dezbateri, ca va depune toate eforturile, ca sa repuna in circuitul social cladirea fostei cazangerii din sat, care este cu 3 etaje si e in stare sa gaszduiasca anume un atare centru de cultura, unde fiecare colectiv sau cerc de interese sa aiba o incapere aparte, sa fie o sala pentru festivitati. Apropo, in anul 2010 fiecare localitate pentru activitate culturala beneficiaza de mijloace financiare in marime de 85 de lei de locuitor. Primaria Pascani nu poate beneficia de acesti bani pentru ca ... nu are casa de cultura. Insa Lidia Lucasenco nu este dispusa sa cedeze, mai cu seama ca dansa, ofiter MAI in rezerva, care a muncit multi ani in comisariatul de politie la sectia minori, este convinsa, ca daca antrenezi adolescentul mai intai la cercul de dans, apoi la sectia de fotbal, acestuia nu-i mai ramane timp pentru actiuni indecente.
Bani s-ar gasi, daca ar fi si suport juridic a-decvat
Moderatorii dezbaterilor au propus directorilor caselor de cultura si primarilor sa incerce sa organizeze servicii pentru cetateni in spatiile destinate culturii, cu darea in arenda a spatiilor din casele de cultura anumitor agenti economici, care sunt dispusi sa organizeze servicii pentru populatie, iar casa de cultura ar castiga din arenda. Svetlana Cucu, primar de la Cruglic, spunea ca primarii in asemenea caz ar avea nevoie de asistenta juridica profesionista, in vederea elaborarii unui contract-tip de comodat. In baza acestui contract un oarecare agent economic ar incerca sa investeasca niste surse proprii, fara a-si lua responsabilitatea pentru intreg spatiul casei de cultura, iar daca afacerea nu ar merge, atunci riscurile sunt minime pentru ambele parti.
Aceasta si celelalte aspecte abordate de catre lucratorii din cultura au fost tema dezbaterii „Casele de cultura – perspective de dezvoltare in timpuri de stagnare”. La urmatoarele dezbateri, care sunt de fapt si un fel de consultari publice in vederea elaborarii unei strategii durabile de dezvoltare a domeniului culturii, vor fi abordate teme ce tin de invatamantul artistic si activitatea bibliotecilor publice.
S. Cernov, 26 martie 2010.
Atentat la Einsteinul Moldovei
Bustul astrologului Nicolae Donici de la Dubasarii Vechi a fost furat. Politia a descoperit hotul, dar acesta reusise deja sa-l distruga. Vroia insul sa faca niste bani. Ar fi castigat cativa lei, incomparabili cu valoarea prejudiciului adus patrimoniului cultural al raionului si localitatii. Bustul respectiv a fost dezvelit la implinirea a 120 de ani de la nasterea astrologului Nicolae Donici,cu care ocazie s-a organizat un simpozion de catre Academia de Stiinte a Republicii Moldova la Dubasarii Vechi. De atunci pana la ora fatala el era ingrijit de liceenii din localitate, iar la aniversari se adunau in preajma lui si colaboratorii Academiei de Stiinte din Moldova.
Nicolae Donici, stranepotul fabulistului Alexandru Donici s-a nascut la 1 septembrie 1874 la Petricani. Ramas la o varsta frageda orfan de ambii parinti a fost crescut de o matusa instarita din Dubasarii Vechi, o sora a mamei, Elena Lisakovskaia, care i-a asigurat o educatie aleasa. La 16 ani la conacul matusii sale din Dubasarii Vechi a construit un observator astronomic si o statie meteo, foarte moderne pentru acele vremuri. Observatorul era dotat cu un spectroheliograf, cu posibilitate de fotografiere, dupa conceptie si schite proprii, realizat la Pulkovo, cu lentile Zeiss. La vremea respectiva, erau numai 7 asemenea spectroheliografe in toata lumea, cel al lui Donici fiind cel mai performant. Nicolae Donici a fost un astrofizician, supranumit Einsteinul Moldovei, care la 23 de ani a devenit membru al Societatii Astronomice Franceze. Cu numele lui este botezat si un corp ceresc (asteroidul 9494). In 1904 este ales in unanimitate membru al Societatii Astronomice din Rusia, in 1912 este ales membru de onoare si Doctor Honoris Causa al Institutului de Stiinte din Coimbra (Portugalia), iar din 1922 si pana in 1948 a fost membru al Academiei Romane. Tot din 1922 este si membru al UAI (Uniunea Astronomica Internationala) si face parte din comisiile pentru meteori si lumina zodiacala. A participat la toate congresele UAI, Roma, 1922, Cambridge, 1925, Leiden, 1928, Cambridge, 1932, Paris, 1935, unde a prezentat numeroase referate stiintifice, pentru elaborarea lor strabatand globul pamantesc in lung si in lat. Mexic, Indochina, Africa, Siberia sunt numai cateva repere din calatoriile lui stiintifice.
Nicolae Donici a avut un destin zbuciumat, pana in prezent nu se stie unde isi are somnul de veci - in Franta sau in Argentina. Cert e ca atata timp cat a fost in plina forta, cat i s-a permis sa lucreze, oriunde ar fi calatorit se intorcea la observatorul sau din Dubasarii Vechi.
Hotul sarac cu duhul nici nu a constientizat ce a facut. Dorina Calcatinge, presedinta ONG “ISIDA” insa spune ca acesta prin actiunea sa nesabuita a dat peste cap dezvoltarea turismului in localitate, bustul fiind unul din punctele de atragere a turistilor, la fel ca si observatorul pe care localnicii viseaza sa-l restabileasca.
E. Alexei, 26 martie 2010
„Bijuterii de primavara”
Cinci institutii sociale si de agrement din or. Criuleni au acceptat invitatia Muzeului de Istorie si Etnografie Criuleni sa participe la expozitia – concurs „Bijuterii de primavara”, inaugurata la 18 martie 2010. Cu expozitii de martisoare, broderii, picturi si aplicatii din hartie, toate la tema data, au venit cercul „Art-Desing” de ca Centrul de Resurse pentru Tineri „UNIT” condus de Xenia Braguta, cercul de crosetare si broderie de la Centrul de Creatie si Agrement al Elevilor din Criuleni condus de Aliona Cotorobai, laboratorul de arta de la Centrul pentru Copilarie, Adolescenta si Familie (CCAF), condus de Natalia Rojco, cercul de pictura din Liceul „B. Danga”, Criuleni, si cel de pictura de la Scoala de Arte din satul Cruglic, ambele conduse de Lilia Cazacu.
Fiecare echipa a avut sarcina sa interpreteze intr-un mod selectat de participanti o legenda, fie a Martisorului, a Ghiocelului sau a Primaverii. Aici erau acceptate si poezii la aceasta tema, teatralizari sau cantece. Proba a doua era prezentarea expozitiei, iar juriul mai avea de apreciat si continutul expozitiei. Copiii si maturii, veniti la lansarea „Bijuteriilor de primavara” au apreciat si ei martisoarele, buchetele din hirtie rasucita, sau, cum spunea Natalia Rojco, copilasii de la 6 la 12 ani care frecventeaza CCAF „au luat bijuteria si au combinat-o cu primavara asa cum vad, percep ei aceasta combinatie”. Xenia Braguta cu discipolii au prezentat o colectie de martisoare agatate de animalute vesele executate din plastilina speciala care se intareste si devine asemeni ceramicii. Olguta Caraus de la Cruglic a prezentat martisoare executate in tehnica hartiei rasucite, iar Natalita Cotorobai, a cantat cu drag pentru cei adunati in sala.
Juriul a decis sa acorde premiul mare cercului de pictura de la Scoala de Arte Cruglic, premiul I a mers la cercul de pictura al liceului „B. Danga”, premiul II si, respectiv, III - picilor de la CCAF si Centrul UNIT, iar mentiunea - la centrul de Creatie si Agrement al Elevilor. Toti participantii au primit de la Directia Cultura Criuleni si directia muzeului cate o diploma si un cadou simbolic, la fel ca si ansamblul „Mugurasii” de la Cruglic, condus de Liuba Cucu si acompaniat de Silvia Ciorba. Micii artisti au venit de la Cruglic sa asigure buna dispozitie si sa suplineasca pauzele dintre evoluarile participantilor.
In fotografii: secvente de la manifestare.
S. Cernov, 26 martie 2010
Primii concurenti au raspuns provocarii
In saptamana Floriilor prezentam primele participante la concursul florareselor. Va amintim, ca scrisorile dvs. insotite de fotografii cu cele mai indragite flori de camera, pe care ati reusit sa le cresteti, sunt asteptate la redactie pana la 31 martie pe adresa electronica scernov@mail.md sau le puteti expedia prin intermediul oficiilor postale pe adresa redactiei: Criuleni, str. 31 August, 101/8
Olga Leahu de la Cruglic ne scrie despre pasiunea mamei sale Geta Leahu pentru florile de camera:
“Cand necazul vietii apasa mai tare in sufletul mamei, mama isi gaseste alinare in flori, vorbeste cu ele, le alinta ca pe niste copii si de fiecare data cand vad momentele acestea zambesc si ea imi raspunde: “Voi v-ati imprastiat prin lume, iar florile nu ma lasa nici cand mi-i bine, nici cand mi-i rau si ma asculta tot timpul... Sunt multi amatori de flori in lumea asta, unii numai cu admirarea lor, unii si cu cresterea acestora, dar ca sa fii un crescator bun, trebuie sa ai de la Dumnezeu acest har si va spun cu certitudine ca mama mea il are”.
O alta cititoare a ziarului care a decis sa-si faca publica pasiunea pentru flori este de la Criuleni si se numeste Adelina Don. „Cel mai bine imi reusesc toporasii. Uneori numarul lor ajunge la 30 de glastre, cu flori de diferite forme si culori. Deseori pasiunea mea trezeste nemultumirea sotului, care, cand plec la piata, are grija sa-mi aminteasca sa nu cheltui prea multi bani pentru tot felul de puisori, glastre, pamant, - recunoaste Adelina. – In schimb, o floare in glastra este intotdeauna un cadou aflat in casa la indemana, un cadou cu mult suflet depus in el, pentru ca florile sunt fiinte vii, care simt atitudinea gospodarilor fata de ele”.
Biblioteca Publica Raionala este dotata cu incaperi spatioase si luminoase. In linistea melancolica a salilor acesteia, parca si florile sorb din intelepciunea cartilor si frumusetea poeziilor, adesea rostite si cantate de beneficiarii institutiei. Oare nu de atata cresc , si cresc bine, tot felul de specii, ingrijite de un colectiv de doamne si domnite pasionate de orice firicel verde ce iese in cale? Cel de-al treilea concurent, v-ati dat deja seama, este colectivul acestei institutii, care s-a straduit sa adune o colectie variata de flori de glastra. In fotografii au pozat, alaturi de multicolorele „discipole” Maria Rapcea, directoarea bibliotecii, si Natalia Popritac, bibliotecara.
Evident, avem la dispozitie mult mai multe poze de-ale participantilor la concurs, decat au incaput pe pagina ziarului. Dupa ele vom determina si invingatorul, dar nu inainte de ultima zi de martisor, cum anuntasem initial. Va dorim curaj si va asteptam ravasele!
S. Cernov, 26 martie 2010
