Articole din 16.09.2011.

• O prima familiarizare cu agricultura ecologica

  

  Recent un grup de proprietari de pamant din s. Izbiste a avut ocazia sa afle mai multe detalii despre dezvoltarea unei afaceri aplicand tehnologiile agriculturii ecologice.

  In cadrul instruirii "Producerea si certificarea productiei agroalimentare ecologice" organizata de Reteaua transfrontaliera pentru agricultura ecologica "EcoAgriNet" izbistenii au scos pe tapet mai multe probleme ale satenilor, in special cele ce tin de lipsa sistemului de irigare, posibilitatile de comercializare a productiei, dispersarea producatorilor. Fiind in mare parte tineri de 25-40 ani, participantii la instrui-re, fara studii in domeniul agronomiei, au ascultat cu interes spusele agricultorilor mai in etate si au convenit sa inceapa a scrie Istoria Campurilor pe care le detin pentru a putea fi competitivi ulterior la accesarea subventiilor sau certificare. A fost ascultata cu interes informatia despre experienta agricultorilor din Romania, Polonia, Marea Britanie, dar si a celor din Australia alaturi de care timp de un an a muncit actualul primar al satului Izbiste, Ion Plamadeala. Desi sunt specializati in cultivarea cartofilor, unii sunt interesati si de crearea plantatiilor perene. Majoritatea lucreaza pamantul transpunand in practica cunostintele pe care le-au preluat de la parinti. Instruirea a fost pentru ei o platforma de schimb de experienta, socializare, dar si identificare a noilor idei de afaceri. Bunaoara, au fost unanimi in pledoaria pentru crearea unei afaceri cu gunoiul de grajd, prepararea compostului.

  Participantii au constientizat ca agricultura ecologica nu este echivalenta cu refuzul de a utiliza substante chimice, dar presupune in primul rand asanarea solului. Pentru aceasta sunt necesare:

  - fertilizarea solului cu ingrasaminte organice (balegar, ingrasaminte verzi si composturi, ingrasamintele chimice solubile fiind interzise);

  - acoperirea solului (Mulcirea) ,se asigura astfel protectia impotriva uscarii lui);

  - folosirea ingrasamintelor minerale naturale (fosfati, praf de roca, calciu provenit din var, ingrasaminte din alge marine);

  - rotatia culturilor - pentru a da sanse solului sa nu se deterioreze, monoculturile fiind interzise;

  - araturi usoare si nu foarte adanci (15 -18 cm, fara rasturnarea brazdelor);

  - dezburuienare mecanica, manuala sau termica;

  - inlaturarea parazitilor prin mijloace biologice.

  Fermele si societatile agroindustriale ecologice sunt, in general, de dimensiuni mici sau mijlocii, in toata lumea, majoritatea fermelor ecologice ocupa suprafete mici (0,5-30 ha), cultiva sau cresc un numar mic din una, doua sau trei specii de plante, animale si respectiv, prelucreaza unul, doua sau trei produse agricole diferite.

  Conversia productiei conventionale la cea ecologica are in vedere realizarea unui agrosistem viabil si durabil. Intreaga unitate, ferma sau parcela din ferma, incluzand cresterea animalelor, trebuie sa fie transformata in concordanta cu standardele ecologice nationale si internationale intr-o anumita perioada care difera in functie de cultura si de specia de animale. Durata perioadei de conversie, conform normelor nationale si internationale in vigoare, este de:

  - 2 ani pentru culturile de camp anuale;

  - 3 ani pentru culturile perene si plantatii;

  - 2 ani pentru pajisti si culturi furajere;

  - 12 luni pentru vite pentru carne;

  - 6 luni pentru rumegatoare mici si porci;

  -12 saptamani pentru animale de lapte;

  -10 saptamani pentru pasari pentru productia de oua sau carne, cumparate la varsta de 3 zile;

  - 1 an pentru albine, daca familia a fost cumparata din stupine conventionale.

  Organismele de inspectie si certificare, cu aprobarea autoritatii in domeniu pot, in cazuri speciale, sa prelungeasca sau sa reduca durata perioadei de conversie.

  Pentru ca un produs agroalimentar sa poata fi numit "ecologic" trebuie sa respecte standardele prevazute in toate etapele: productie, procesare, depozitare, comercializare, transport, ambalare, sa fie atestat de un organism de inspectie si certificare care are acreditarea Autoritatii Nationale a Produselor Ecologice. Incepand cu anul 2000, SGS Moldova monitorizeaza aproximativ 10 mii ha de sol in cadrul programului producerii ecologice. Sunt inregistrati 13 operatori ecologici in conversie si cei din faza initiala cu urmatoarele produse: struguri, vinuri, miere si produse apicole, fructe si legume, nuci, seminte de legume, seminte ulei de floarea soarelui, plante oleaginoase si medicinale. Fondul de subventionare a producatorilor agricoli pentru anul 2011 prevede sustinerea promovarii si dezvoltarii agriculturii ecologice. Marimea sprijinului acordat constituie 800 lei pentru un hectar de teren agricol supus procesului de conversiune in primul an, 400 lei - in al doilea an, 400 lei in al treilea an pentru plantatiile multianuale. Valoarea maxima a suportului acordat unui beneficiar nu va depasi 200 000 de lei. Deocamdata in acest an nici un producator din raionul Criuleni nu a adresat cereri pentru a primi acest ajutor.

  Izbistenii si-au propus sa devina mai competenti si sa incerce sa faca agricultura prietenoasa mediului si omului, pastrand sanatatea lor , dar si a urmasilor, utilizand sursele regenerabile de energie. Majoritatea au solicitat continuarea instruirii sub forma de cursuri practice, vizite de studiu si au propus "organizarea mai multor campanii de informare a populatiei referitor la "eco-agricultura", remarcand ca sunt necesare servicii de consiliere pentru aceste activitati. Un alt aspect a tinut de promovarea culturii consumului de produse agricole ecologice care ar stimula si producerea acestora.

  
  E. Motricala, 16 septembrie 2011
  In imagini: secvente de la instruire

• Toamna - vremea hramurilor

  Locuitorii satelor Parata si Cocieri, raionul Dubasari, vor primi oaspeti pe data de 19 septembrie , cand bisericile locale praznuiesc Minunea Arhanghelului Mihail.

  Ion Mitcul, primarul comunei Cocieri, ne informeaza ca consatenii sai vor serba doua zile, dupa cum s-a stabilit o traditie de mai multi ani. Pe 19 septembrie parohul Iulian va oficia Liturghia la biserica din Cocieri. A doua zi, pe data de 20 septembrie, insa, va demara programul pregatit de primarie si consiliul local cu prilejul Zilei Satului. Astfel, la ora 10.00 amatorii de sport pot participa la cursa de ciclism, la competitiile la tenis de masa, ridicarea greutatilor, tragerea la bara, cros, dupa care va demara tranta la berbec, iepure si cucos- toate desfasurate pe terenul sportiv al liceului. Incepand cu ora 16.00 manifestarile culturale se vor desfasura in sala casei de cultura, pe scena careia vor evolua colectivele artistice de amatori, artisti de la Chisinau. Nu va lipsi nici traditionala "Hora a satului".

  Si locuitorii Paratei vor fi implicati in manifestari artistice, dupa ce se vor ruga de sanatate la liturghia oficiata de preotul Rodion Tambur. Boris Pisarenco, directorul casei de cultura, ne-a informat ca programul zilei de 19 septembrie va oferi tuturor satenilor prilej sa se implice in diverse concursuri, vor contempla expozitiile "Toamna de aur" si cea a mesterilor populari din localitate, iar biblioteca publica va informa satenii prin intermediul expozitiei de carte "Satul meu - mandria mea". Sportivii amatori vor disputa intaietatea la berbec, iepure si cucos, iar artistii locali si cei de la Chisinau le vor incanta auzul paratenilor in seara zilei.

  Toate activitatile vor avea loc in scuarul casei de cultura, incepand cu ora 16.00.

  
  S. Cernov, 16 septembrie 2011

• Mai multe cereale, dar mai putin lapte

  Principalii indicatori privind starea economiei raionului Criuleni au inregistrat in 2011 o crestere, comparativ cu 2010, la majorarea indicilor ce caracterizeaza producerea agricola obtinuta de pe un hectar. Doar porumbul in acest an a facut exceptie. Datele se contin in raportul Directiei pentru Statistica a raionului Criuleni, ce vizeaza situatia economica in perioada ianuarie-iunie 2011.

  Astfel, potrivit raportului, in 2011, in comparatie cu 2010, fermierii au obtinut de pe un hectar, in medie, 25,2 chintale de cerealiere si leguminoase (cu 27,9% mai mult fata de indicele perioadei similare a anului precedent), inclusiv grau de toamna 27,1 chintale (cu 18,3%), orz de toamna si de primavara 18,4% (cu 10,8%). Totodata, productia (cresterea) vitelor si pasarilor (in masa vie) a crescut de 2,6 ori comparativ cu aceeasi perioada a anului precedent. Vite si pasari au fost vandute pentru sacrificare in volum de 1723,7 tone, in crestere de 3,7 ori fata de ianuarie-iunie 2010.

  In acelasi timp s-a redus productia de lapte si oua, repsectiv cu 49,6% si 79,6%, deoarece s-a micsorat cu 23,2% numarul bovinelor si cu 21% cel al pasarilor. O vaca a produs in 2011 in medie 313 l de lapte, cu 36,6% mai putin decat in anul 2010.

  Parcursul marfurilor realizat de intreprinderile de transport in ianuarie-iunie 2011 a insumat 6673,0 mii tone/km, cu 4,8 % mai putin decat cel inregistrat in aceeasi perioada a anului precedent.

  Volumul marfurilor transportate cu transportul auto de catre intreprinderi de transport a constituit 8,5 tone, in crestere de 2,5 ori comparativ cu ianuarie-iunie 2010.

  Numarul pasagerilor transportati cu autobuzele si microbuzele de folosinta generala a fost de 608,5 mii, micsorandu-se cu 4,2% fata de aceeasi perioada a anului trecut.

  
  Info "E.C.", 16 septembrie 2011

• Aroma painii de acasa

  Painea, cozonacul, colacii gatiti de Ecaterina Sadovnic de la Rascova se disting la toate expozitiile care se organizeaza in raionul Criuleni. Are doamna un stil al ei de ornamentare si chiar daca spune ca pune ingredientele (faina, apa si ulei) "la ochi" si gustul lor se deosebeste. Aceasta maiestrie este, de fapt, rodul observatiilor din copilarie. Mama Eufrosinia, avand patru copii, cocea des, iar Ecaterina, unica fiica, o ajuta, si ceea ce a vazut i s-a intiparit in memorie.

  - Cand aveam painea coapta in casa de mama, vroiam "bulca" de la oras, adica paine de la magazin, ca ni se parea mai gustoasa - isi aminteste acum Ecaterina Sadovnic - Oaspetii care ne veneau, in special calugaritele, laudau iscusinta mamei si a bunicii. Noi am crescut mari, am facut gospodariile noastre si am trecut la painea de oras. Sotul lucra la Cricova si in fiecare seara aducea painica de acolo. Nici timp nu prea aveam pentru a porni cuptorul. Uneori, insa, cand venea din mahala mirosul de paine coapta, mi se facea un dor de copilarie si vroiam aroma ceea si in gospodaria mea. Din 1995 am inceput a coace. Sotul s-a pensionat, aveam graul crescut pe pamantul nostru si ne-am amintit de painica din copilarie.

  Intrebata despre secretele culinare, Ecaterina Sadovnic ne-a spus ca faina conteaza mult, ca e important sa nu lasi aluatul sa se rasdospeasca, altfel nu se impleteste. Daca in casa e cald aluatul se ridica intr-o ora, daca e mai racoare in 2-3 ore. Pentru a face colaci sau painea impletita aluatul trebuie sa fie mai tare, chiar daca se lucreaza mai greu, efectul iti bucura privirea.

  - Cand asez painea in forma, ma gandesc cu ce sa o infrumusetez si atunci imi apare in fata ochilor o floare, o frunza, care se transforma pana la urma intrun trandafir.- spunea mesterita de la Rascova

  Cu drag vorbeste Ecaterina Sadovnic despre aroma painii de casa, despre cuptor, despre bunica, mama care i-au altoit in suflet principiile unei bune gospodine. Nu uita sa aminteasca, insa, ca reusita unei copturi, depinde si de dispozitia cu care te apropii de sfanta paine. De altfel copturile reusesc doar in casa unde este liniste si pace.

  
  E. Chiriac, 16 septembrie 2011

• Icoana sfanta a sufletului meu

  Pe soseaua Peresecina - Criuleni, intre satele Cruglic si Hartopul Mare, isi deapana varsta un sat foarte vechi - Izbiste.

  Dealurile si colinele sale au bucurat mii de turisti cu parfumul florilor multicolore, iar zambetele nevinovate ale copiilor i-au oferit stralucire, frumuse?e si bucurie.

  Un sat stravechi ce coboara lin spre lunca Rautului, imbracat in matasea verde si imbatat de trilurile fermecatoare ale privighetorilor, Izbiste este o casa mare, plina de oameni harnici si gospodari, frumosi la chip si la suflet ce-si impletesc destinele cu el, ducandu-i faima mai departe. Localitatea mea este asemenea unui izvor cu apa buna si cristalina ce izvoraste zi de zi pentru locuitorii ei, pentru viitorul familiilor care traiesc aici.

  In acest satuc ocrotit de Dumnezeu am facut primul pas spre lume si am pronuntat primul cuvant. In acest mic paradis ma simt mereu ocrotit si fericit, aici totul are o alta forma, aici exista doar binele. Aici si painea este mai alba si mai aromata.

  Poate peste ani drumurile vietii imi vor arata o alta cale, poate voi parasi tinutul copilariei mele, insa niciodata nu voi putea uita aceasta gura de Rai unde am inceput sa descopar lumea si-n care m-am simtit minunat alaturi de cei dragi mie.

  Satul Izbiste, pentru prima data, a fost atestat la 20 iunie 1453. Provenienta denumirii Izbiste o desprindem dintr-o veche legenda care spune ca o boare de oameni saraci fugind de greuta?ile stapanilor, au plecat in cautarea unor noi pamanturi. Au ajuns si in apropierea locului in prezent numit "Halocea", unde au facut popas, s-au odihnit o noapte. Vazand ca e loc linistit, si fara primejdii, au hotarat sa construiasca mici casute din barne de lemn. Aveau tot, in afara de apa. Umbland ei in cautarea apei au gasit-o intr-o vale numita in prezent "La Izvoare". Au inceput a se aproviziona cu apa potabila carand-o in poloboace trase de cai, ridicand dealul CRUCII, strigand la cai:

  - Hai izbeste... Hai izbeste!!!

  Se spune ca de aici provine denumirea satului, care pe parcursul anilor a suferit mici schimbari si s-a transformat in Izbiste.

  In 1772 aici se gaseau 13 gospodarii. Pot spune cu fermitate ca noi, Izbistenii avem o comoara cu care ne mandrim. E vorba de lacasul sfant din localitate, care este cea mai veche biserica din raionul Criuleni. Construita din lemn in anul 1778 si reconstruita din piatra in anul 1857. In anul 2008, la 8 noiembrie a implinit 230 de ani de la tarnosire, si cu aceasta ocazie acest monument de o valoare incontestabila, dupa multe schimbari si reconstructii, a fost sfintit de IPS Vladimir, Mitropolitul Moldovei.

  Eu, ca paracliser al bisericii, care in prezent poarta hramul "Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvorator de Mir", pot confirma ca aceasta biserica este un muzeu in care poti gasi carti, icoane si alte lucruri inca din anii 1700.

  Satul Izbiste este bastina multor oameni de seama cum ar fi: Prodan Pavel, nascut in 1952, deputat in Parlamentul RM, Lilia Cazacu, pictorita, apreciata atat la nivel local, international,Olga Nenita, iscusit medic-stomatolog, cat si multi alti sateni ce s-au afirmat in diverse domenii sociale, economice si culturale.

  Bunatatea si ospitalitatea sunt niste calitati ce ii caracterizeaza pe locuitorii satului meu. De aceea au fost primiti cu bratele deschise zeci de turisti, care au venit sa vada cele 7 izvoare din valea bisericii de la care se spune ca provine denumirea satului."Muzeul satului Izbiste" si biserica din sat de asemenea constituie niste puncte de atractie turistica pentru vizitatori. Daca ai nevoie de un sfat bun - parohul bisericii din sat Gangan Victor, un om cu suflet mare, este la dispozitia ta si, cu siguranta, te va ajuta si te va indruma in dilema pe care o ai.

  Tot in acest minunat sat Izbiste in anul 2008 s-a deschis un Club de noapte modern, cu trei nivele - "RANCHO". Aici vin sa se odihneasca si sa se distreze tineri si maturi din satele vecine, alte raioane, si chiar vizitatori din orasul Chisinau.

  Va asteptam si pe dvs. la noi, la Izbiste, pentru a trai clipe de neuitat alaturi de oamenii gospodari din sat. Sunt sigur ca veti pleca cu impresii de nota 10.

  Pentru mine localitatea natala este icoana sfanta la care ma voi intoarce mereu cu drag.

  
  Eugen Sprancean, 16 septembrie 2011

• Patriotismul si demnitatea nationala vin odata cu laptele mamei

  

  De 34 de ani isi face cariera la Chisinau. Acolo ii este familia - sotul si cei doi fii. Astazi este directoarea Scolii Primare nr. 9 din mun. Chisinau, este presedintele in exercitiu al Clubului Politic al Femeilor "50/50". Este membru a Asociatiei Generale a invatatorilor din Romania, filiala R. Moldova-AGIRo R. Moldova, membru activ si apreciat al fundatiei bucurestene "Paul Polidor", care dezvolta programe culturale internationale in 16 tari ale lumii. Este posesoare a numeroase diplome: de onoare, de excelenta, de participare la simpozioane si conferinte nationale si internationale. Zice ca cea mai placuta si apreciata este, insa, o medalie de ciocolata, pe care i-au acordat-o elevii clasei a IV pentru "personalitatea deosebita", in viziunea lor, pentru prestatia de invatatoare, directoare.

  La 45 de km de capitala, in satul de bastina Ohrincea, raionul Criuleni, insa, desfasoara o activitate de suflet. De multi ani este insufletitorul sarbatorilor campenesti de marcare a zilei istorice a satului, care are loc in fiecare an, vara, deoarece este istorician de formatie, dar nu-si asuma meritele, spunand ca reusitele sunt ale echipei intregi.

  Protagonista rubricii de astazi este Silvia Guzun, care se ghideaza zilnic de porunca biblica "Bate si ti se va deschide, Cere si ti se va da".

  - Doamna Silvia Guzun, vorbiti-ne, va rog, despre relatiile dvs. cu satul natal si motivul pentru care sunteti atat de atasata de bastina, chiar daca ati reusit sa va afirmati bine in capitala?

  - Ohrincea e doar la 45 km, si spiritual imi este foarte aproape. Sunt mai atasata de satul de bastina, din motivul ca parintii mei au decedat devreme, ramasera trei baieti din sase copii, cum se zice la tara, neasezati, necasatoriti. Era de datoria mea sa merg mai des, sa-i mai ajut. Ne intalnim foarte des. Suntem la curent cu problemele unul altuia, uneori chiar suntem si invidiati pentru faptul ca suntem uniti. Nu cred ca relatiile interpersonale este o munca grea, noi continuam ceea ce am vazut in familie. Am trait in copilarie aceste relatii sanatoase intre rude si asta am facut mai departe in viata. A fost o lectie veritabila de viata.

  In plus, veneam des si la matusa Maria Grecu, sora tatei, foarte atasata si ea de familia noastra, care era singura si avea nevoie de noi si care, de fapt, ne era ca o mama. Imi amintesc, ca prin anii "90 matusa primise la improprietarire un hectar si jumatate de pamant, pe care categoric a refuzat sa-l dea in asociatie, spunand "inca nu mi-au intors totul, statul imi este inca dator", pentru ca pe timpuri ii luase colhozul 8 ha. Mergeam mai des ca sa o ajutam si pe ea sa-si lucreze cota. Apropo, voi participa curand la congresul al XXXII-a al invatatorilor din Romania si de peste hotare si am scris un articol despre ea "Portret de dascal", pentru ca matusa Maria a fost cea care a contribuit cel mai mult la formarea mea spirituala. Patriotismul si demnitatea nationala sunt niste lucruri, care vin odata cu laptele mamei. Nu le poti educa intr-o zi. Ele se extind, se valorifica pe parcursul vietii.

  - Veniti in sat cu premii speciale pentru elevii gimnaziului. Ce va face sa-i motivati?

  - Am zis anul trecut, ca daca promovez atatia elevi in scoala mea, de ce nu as face-o, cu ocazie, si pentru copiii din sat? Am cerut informatii si am capatat o lista cu copiii care picteaza mai bine, canta. Premiile banesti au fost simbolice, a fost o sustinere de moment, dar iata ca anul curent unul dintre ei a vernisat deja o expozitie si imi dau seama ca motivarea mea a avut un efect.

  - Este dificil sa motivati ohrincenii maturi, de succes, sa vina in sat cu un cantec, un premiu pentru copiii talentati, o carte pentru gimnaziu sau o icoana pentru biserica?

  - Dimpotriva, cei care au participat anul trecut la Ziua satului i-au inspirat prin modelul lor si pe altii si deja in 2011 sarbatoarea a fost mai vasta. Toti sunt receptivi. Cam prin aprilie le-am vorbit si a fost destul doar sa le mai amintim. Nu au cerut remunerare, dar au dorit sa contribuie din toata inima. Zilele Satului erau mai autentice la inceputul anilor 90. Acum tindem sa mai modernizam ceva... Ne inspiram din alte surse, din experienta altor sate.

  - Ce cred copiii Dvs despre viitorul in Moldova?

  - Cred ca exemplul nostru, al parintilor, a fost determinant. Copiii mei, desi au avut posibilitate sa faca studii in Romania, nu au mers - ambii au absolvit facultatea de drept a Universitatii de Stat din Moldova. S-au afirmat bine aici. Muncesc alaturi de noi.

  Daca ma refer la familia mea, fiul mai mare a incercat sa se stabileasca peste hotare. Cunoaste limbile rusa, italiana, engleza si putin germana. Acolo unde a plecat a fost nevoie de el. Dar cand a revenit mi-a restituit o carte cu versurile lui Grigore Vieru, pe care i-o dadusem la plecare, cu notite de la prima la ultima pagina, dupa care, fara alte explicatii, mi-a fost clar ca nu a putut depasi momentele de nostalgie legate de tara natala. Fiul mai mic activeaza si colaboreaza cu institutii nationale si internationale pe segmentul drepturilor omului. A vizitat mai multe tari in scop de serviciu, dar fara gandul de a ramane undeva, cel putin pentru moment.

  - Ce sfaturi doreste sa le dea femeilor tinere mama, femeia, invatatoarea Silvia Guzun?

  - Sa nu se descurajeze, pentru ca din orice situatie este iesire. Nu intamplator proiectul de redeschidere a gradinitei a primit denumirea de "Copiii sunt viitorul nostru". Gradinita nu mai functiona de multi ani in sat. In primavara un grup de initiativa s-a adresat la organizatia Clubul Politic al Femeilor "50/50" cu cererea sa le ajutam sa gaseasca surse pentru deschiderea gradinitei. Personal am scris proiectul, grupul de initiativa a gasit finantatorii, a mobilizat parintii sa ajute la reparatia cosmetica a salilor pentru somn, activitati, joc etc. S-au gasit resurse pentru renovarea si pictarea casutelor de afara. Astfel, cei mai mici ohrinceni, din 20 iunie 2011, au mers la gradinita fara plata. Speram ca Primaria va gasi sursele necesare pentru desfasurarea de mai departe a activitatii celor doua grupe deschise, bine amenajate, dotate cu mobilier, jucarii. Administratia publica locala nu s-a implicat cu nimic, deoarece erau toti cuprinsi cu campania electorala. Vreau sa spun ca nu am facut nimic pentru campanie, am facut pentru copii. Bucuria de a face bine altora m-a insotit mereu. Am si o experienta in spate-13 ani am activat in calitate de lider al sindicatului la liceul "Iulia Hasdeu" din municipiu.

  Anul acesta avem 7 cereri de admitere la gradinita a copiilor din satul vecin, Cruglic. Este o gradinita spatioasa, preconizata pentru 100 de locuri, inclusiv pentru partea de sat Cruglicul Nou, cu care eram odata intr-un colhoz.

  - In anii 2011-2012 indepliniti atributiile presedintelui Clubului Politic al Femeilor "50/50". Sunteti membru al vreo unui partid? Cum va implicati in politica?

  - Nu sunt membru de partid, ma implic in politica, desi respect statutul apolitic al scolii. Clubul "50/50", conform statutului, isi alege presedintele in exercitiu la fiecare doi ani. Munca in cadrul clubului imi ia sambetele si duminicile. Cel mai recent proiect l-am finisat in preajma alegerilor. Noi militam pentru promovarea femeii in politica, de aceea am desfasurat multe sedinte cu femeile din republica, inclusiv Gagauzia, le-am testat opiniile, le-am motivat sa se implice in luarea deciziilor la nivel local. Mi-au placut mult femeile din toate localitatile inclusiv din Stefan-Voda - energice, implicate, foarte sigure pe sine. Eu cred ca femeile vad mai bine unele lucruri ce tin de modernizarea unui sat. Ma intereseaza procesul politic din 1989, am fost si membru de partid. Femeia model pentru mine sunt Lidia Istrati, Ecaterina Mardarovici.

  - Ce planuri aveti pentru anii apropiati?

  - De cativa ani nutresc ideea sa pun bazele unui muzeu al satului, pe locul unde a fost casa matusii mele. Acolo asi face si un spatiu pentru instruirea adolescentelor, un fel de centru comunitar unde sa se desfasoare activitati de cultivare a unor maniere bune, dar deocamdata ramine a fi un vis. Voi initia in continuare proiecte in scopul culturalizarii satului, voi tine la traditia organizarii Zilei Satului la Ohrincea. Vom aduna material ca sa pregatim o monografie a bastinei noastre despre trecutul, si prezentul satului despre oamenii gospodari, despre intelectualitatea satului ...

  Deoarece proiectul "Copiii sunt viitorul nostru" ia sfarsit la 31 august, curent, vom incerca sa pastram gradinita functionala, de altfel, ne-a promis si primarul comunei. Desigur, activitatea mea la Chisinau va continua, pentru ca in ultimii ani am initiat colaborari cu fundatii internationale, precum "AGAPEDIA" si "Paul Polidor", relatii care ma vor ajuta sa ajut la randul meu mai multi oameni, atat copiii din scoala pe care o conduc, cat si pe dragii mei consateni de la Ohrincea.

  
  A dialogat, Svetlana Cernov, 16 septembrie 2011
  In imagine: Silvia Guzun in cabinetul sau

• Bate fierul cat e rosu...

  Teofil Soltan este cel mai in varsta om in satul Drasliceni. El are nici mai mult nici mai putin - 90 de ani. Oamenii din sat ii spun "Filaret", el insa sustine ca nu-i adevarat, in toate documentele el este scris Teofil.

  L-am intrebat odata:

  - Cum ai devenit fierar?

  - Apoi, m-am ocupat de fier inca de pe cand eram flacau - mi-a raspuns.-Tare imi mai placea sa ma ocup cu fierul, cu metalul. Barosul mi l-a pus in mana Constantin Ion Spanu. E o meserie grea si totodata periculoasa pentru sanatate, fumul si gazele din "cuzne" iti fac rau.

  Mi-a povestit mosu ca s-a intors acasa si si-a injghebat o potcovarie proprie, cu ventilator. Mai tarziu si-a procurat si foale de fierarie, scule necesare, chei, cleste, nicovala. Apoi si-a montat si un strung dintr-o piatra cioplita cu o gaura in mijloc, de tras sinele la rotile de care si carute.

  I-a venit randul sa fie incorporat in armata.

  - Am facut corvoada in Romania, prin 1942 - 1943. Era foarte intrebata meseria asta a mea de fierar. Faceam arcuri pentru masini. Cand au venit rusii, eu tot la fierarie lucram. In scurt timp s-a abatut si razboiul pe la noi, trebuia sa ma duc si eu, caci eram trecut pe lista, ca recrut. Dar presedintele sovietului satesc, pe atunci era Malanetchi Ioachim, de urgenta a plecat la comisariatul militar. Acolo le-a spus ca are mare nevoie de fierar la reparat plugurile si boroanele, de potcovit caii. Mi-au scris in livretul militar "broni" (rezervare). Asa am scapat de macel. Prin sat umbla patrula si controla actele, caci mai multi se ascundeau, nevrand sa plece la batalie.

  Teofil le-a aratat livretul si a fost lasat in pace.

  Dupa razboi s-a format colhozul si mos Teofil a lucrat ca fierar pana la pensie. Avea un stagiu de 30 de ani, insa n-a fost lasat sa se odihneasca, l-au rugat mai marii sa mai lucreze, sa-i invete pe tineri. Astfel, a mai batut nicovala inca 6 ani. A fost transferat in parcul de masini, la fieraria colhozului ramanand Gheorghe Efros. La brigada de tractoare din valea Izvorului manuia barosul Vasile Spanu.

  - Da, si azi se simte o mare lipsa de fierari, spune mos Teofil. Asa ca am lucrat fierar - potcovar timp de 36 de ani.

  La finele discutiei i-am dorit multa sanatate si un cer senin cu pace, dar si o pensie mai mare.

  Mosul a zambit:

  - Daca ar fi sa faci banii cu ciocanul...

  
  Victor Oleinic, corespondent voluntar, s. Drasliceni, 16 septembrie 2011