Ohrincea: 571 ani de istorie
La 4 iulie la Ohrincea, sat din comuna Criuleni, satenii au organizat o serbare, prin care si-au elogiat vatra stramoseasca, marcand astfel 571 de ani de la atesta-rea documentara a localitatii lor. Cifra nu este rotunda, dar faptul nu i-a deranjat pe organizatori, or, dorinta si necesitatea unei sarbatori de suflet i-a facut sa-si uneasca eforturile si sa inceapa, ca finalul a fost unul demn de toata lauda si pe placul ohrincenilor de toate varstele.
Un alt motiv a fost ca Ziua Satului nu s-a mai organizat cu asa amploare demult, unii uitand si numele primarului, pe vremea caruia se mai intamplase sarbatoarea...
Ohrincenii serbeaza hramul bisericii la Sfanta Treime, dar Ziua Satului tot cu binecuvantarea preotului Dumitru Marandiuc au inceput-o, caci reprezentantii primariei au fost lipsa, fapt care a starnit nemultumirea ohrincenilor, unii dintre ei comentand lipsa oficialilor astfel “...daca nu avem palarie” . Preotul considera ca la asemenea zi trebuie sa fie pomeniti si slaviti toti acei, care au vietuit pana la noi si au contribuit la prosperarea satului. A urmat grupul folcloric “Vatra” de la casa de cultura din sat, inspirat de Ana Verlan si acompaniat de Silvia Ciorba din Cruglic, dupa care cuvant de salut pentru consateni au avut oaspetii de onoare, personalitati care-si trag obarsia din Ohrincea, sat care a pornit de la un izvor cu apa racoritoare si datatoare de viata, sipot apreciat si de turcii care strangeau in vechime dijme si care, gustand din apa izvorului exclamau “horincea!”. Istorioarele despre provenienta denumirii satului nu pomenesc nimic despre semnificatia acestui cuvant, dar localnicii spun ca anume de la el, putin modificat, a si aparut denumirea satului, unica de acest fel in toata Moldova.
Pe pajistea de langa casa de cultura in dimineata de 4 iulie stateau cuminti sapte casute din stuh cu ograzi improvizate pe langa ele. Casutele asteptau sa le vina stapanii si sa inceapa forfota. La intrarea in curtile improvizate inscriptiile iti sugerau ce neam de gospodari este gata sa-si intampine oaspetii: Curtea Iurcilor, Curtea Grecilor, Neamul Taganas, Curtea Ciresarilor sau a Cojocarestilor sau gospodarii de pe strada Eminescu. De la Eugenia Popa, reprezentant al primariei in satul Ohrincea, aflam ca recent consiliul primariei a decis ca strazile din Ohrincea sa poarte denumiri, de aici si casuta “Strada M. Eminescu”. Urmeaza Casuta neamului Gritco, cea a Tineretului, cortul Oficiului Medicului de Familie si expozitia de crosetari si broderii vechi a asistentei medicale Maria Taganas insotita de fotografii ale copiilor plecati peste hotare, intitulata sugestiv “Asteptam copiii acasa”.
Silvia Guzun, ce se trage din neamul Grecu, actualmente directroul scolii primare nr. 9 din capitala, a venit cu exponate din muzeul scolii, pe care tot din Ohrincea le-a dus la Chisinau, dar despre care spune ca le-ar ceda satului, daca ar fi deschis un muzeu aici. Familia dumisale, in dorinta de a sustine si a le ridica moralul copiilor talentati, le-a inmanat cate un plic cu bani la doi fluieristi incepatori, elevi ai scolii de arte din Cruglic - Dumitru Carlan si Dan Berdan. Scriitoarea Maria Salaru, si ea originara din Ohrincea, a venit cu o informatie descoperita recent de catre un istorician prin arhive, potrivit careia s-au gasit marturii ca asezarile omenesti pe aceste locuri sunt mult mai vechi decat se cunoaste actualmente, poate chiar de pe vremea lui Iisus Hristos, iar cele sase coline asezate in jurul satului ar fi niste morminte ale capeteniilor geto-daci. Maria Salaru a daruit bisericii o icoana “Sf. Gheorghe” si le-a dorit ohrincenilor sa fie biruitori in toate. Un covoras cu chipul Maicii Domnului a ajuns la caminul cultural, iar icoana “Maica Domnului Zambitoare”, adusa de la Ierusalim – pentru gradinita din localitate.
Boris Nedbaliuc, doctor in biologie, nascut la Ohrincea, le amintea consatenilor sai despre necesitatea de a fi mai grijulii fata de natura si de peisajele pitoresti ale localitatii. Savantul spunea, ca aici, la bastina lui, care cu 20 de ani in urma ii parea mica, creste pana si o planta tamaduitoare foarte rara – oblijeana, care se gaseste in Moldova doar in doua locuri, unul fiind la Ohrincea. Acum satul ii pare mare, pentru ca locuiesc in el foarte multi gospodari. Pentru viitorul muzeu al satului savantul a daruit doua carti semnate de dansul si sotia sa Rodica. Vitalie Lisnic, cunoscut prin lumea muzicienilor ca aranjor iscusit, le-a cantat ohrincenilor “Ce faci mama, ce faci tata”, dar le-a facut si o surpriza – l-a invitat pe prietenul sai Richy Ardezianu sa le cante de Ziua Satului. La randul sau interpretul s-a salutat amiceste cu preotul Dumitru Marandiuc, cu care, la Rascova, au fost odata colegi de clasa... Ion Taganas, jurist la Agentia de Stat pentru Protectia Prioprietatii Intelectuale, se confesa in fata microfonului, ca nicaieri in lume nu se simte atat de in siguranta, ca in satul copilariei sale, ca este mandru de reusitele consatenilor sai, iar ca acestea sa sporeasca a inmanat la trei copilite – Cristina Burlacu, Carolina Lupan si Dumitrita Gherb – cate o suma de bani pentru rechizite scolare.
Oxana Iurcu, medicul de familie din sat, coplesita de emotii, le-a amintit ohrincenilor despre peregrinarile prin care a trecut satul. Actuala lui asezare nu este ce-a dintai. Anterior satul se afla pe alt mal al Rautului, dupa stanca si padure, dar o ciuma cumplita l-a pustiit, iar cei ramasi in viata au dat foc acelui sat si au intemeiat gospodarii deja in locul actual, scapand astfel de pierzanie. Mai tarziu gospodarii au modificat si cursul raului – i-au sapat albia ca sa curga mai aproape de noul sat, caci vitaritul pe pasunile intinse din preajma era o indeletnicire de baza pe aici multe secole. Oxana Iurcu a rugat oamenii din sat sa o ajute sa editeze un album cu fotografii vechi, sa fondeze o carte de onoare, in care fiecare locuitor sa aiba ocazia sa lase urmasilor un mesaj, amintindu-le cat este de important sa-si iubeasca locul unde au vazut lumina zilei si sa renunte la statutul de neam ratacit prin lume. Apropo, familia Oxanei si a lui Valeriu Iurcu au fost cei care au contribuit financiar la organizarea Zilei Satului. Picii veniti la sarbatoare au fost ocupati ziua intreaga cu saritul pe batuta si pe toboganele colorate instalate special pentru ei, iar o bricica trasa de un cal din herghelia lui Avram Mascautan i-a plimbat gratis pe toti doritorii, pret de cateva ore. Si clownul Bibilica a avut de lucru, si cu cei mici, si cu cei maturi, astfel ca un balon de la Bibilica acum va fi multa vreme o relicva scumpa in sat, iar cantecul «Alunelul», cu care acesta era cat pe ce sa se duca la «Eurovizion», l-au interpretat in cor cu brio!
La finele zilei juriul, dupa ce a evaluat curtile gospodarilor, a acordat locul I strazilor Eminescu (familiile Popa, Odobescu, Lisnic, Dima, Iurcu, Taganas etc) si Curtii Ciresarilor, amenajata de catre exponentii familiilor cu numele Cojocari. Locul II a revenit gospodarilor cu numele Grecu si Iurcu, iar locul III – casutei Taganas si cortului instalat de OMF. Elevii Ion Midori, Dumitru Carlan, Doina Iurcu si Liuba Mandru vor merge la tabara de la Slobozia-Dusca, pentru ca au fost activi pe parcursul anului. Diploma de «Cel mai in varstra locuitor» a ajuns la Vasile Lisnic in varsta de 91 de ani, «Cel mai vechi cuplu» a fost declarat cel al lui Dumitru si Vasilita Iurcu, care sunt impreuna mai bine de 60 de ani,drept «Cel mai tanar cuplu» au fost nominalizati Ion si Tatiana Maltev, iar «Cel mai recent nou-nascut» - Snejana Cojocari. Cel mai puternic flacau a fost declarat Sergiu Taganas, intors recent din armata, care a cucerit si trofeul traditional al luptelor – berbecul.
Muzica a rasunat in sat pana in zori. Dupa evoluarea «Luminitei Project», Mihai Ciobanu a tras o fuga sa le cante ohrincenilor la rugamintea finului sau de cununie Dumitru, ca apoi pe scarile casei de cultura sa urce interpreta Rada insotita de doua dansatoare de etnie roma,urmate de Maria Stoianov si Zinaida Bolboceanu, compozitorul si interpretul Ian Raiburg.
Svetlana Cernov
In imagini: Ziua Satului la Ohrincea
S. Cernov, 16 iulie 2010
Cine uita trecutul nu are viitor
240 de familii din raionul Criuleni si 14 din raionul Dubasari nici nu banuiau ca au fost incluse in plan - in planul odios la deportarilor din 7-9 iulie 1949 inca din , iarasi 28 iunie, 1948.
Desi prin decret se permitea sa-si ia din gospodarie produse si bunuri in greutate de pana la o tona si jumatate, au fost ridicati cu ce au avut pe ei si au murit pe drum de foame, sete, imbulzeala. Cozile de topor s-au grabit sa raporteze executarea, fara a intra in detalii. Nu aveau nici inima, nici cap, doar dorinta de afirmare si razbunare. Mihai Tasca,secretarul Comisiei prezidentiale pentru studierea si aprecierea regimului comunist totalitar din R. Moldova face urmatoarele dezvaluiri:
“Cunoscuta cu denumirea de Operatiunea „Sud”, deportarea „chiaburilor, fostilor mosieri si a marilor comercianti” din RSS Moldoveneasca a fost pregatita inca din toamna anului 1948. Tot atunci a fost stabilita cifra celor care urmau sa fie deportati - 15.000 de familii, iar motivul deportarii a fost: acutizarea luptei de clasa si necesitatea transformarilor socialiste si colectivizarea agriculturii.
Listele celor care urmau sa fie deportati au fost intocmite catre sfarsitul anului, concretizate pana in ultimul moment, fiind stabilite definitiv in Hotararea Consiliului de Ministri al RSS Moldovenesti pe care o publicam mai jos. Pentru a indeplini planul, in toate cazurile au fost trecute si cateva familii in rezerva.
Deportarea propriu-zisa a fost efectuata in zilele de 7-9 iulie, in 30 de esaloane - 1573 vagoane cu deportati: la 7 iulie - 7 esaloane, la 8 iulie - 21 esaloane si la 9 iulie - 2 esaloane.
La executarea operatiunii au participat 4496 persoane din grupurile operative (dintre care 484 din RSSM si 4012 trimisi din alte republici unionale), 13774 soldati si ofiteri MGB, 24705 activisti sovietici si de partid. Au fost folosite 4069 camioane, dintre care 1506 ale administratiei locale si 2563 aduse de la Odesa. In timpul deportarilor, s-au atestat mai multe cazuri de opunere a rezistentei. Organizatorii principali ai deportarilor au fost: Iosif Mordovet, ministrul Securitatii de Stat a RSS Moldovenesti, F. I. Tutuskin, ministrul de Interne al RSS Moldovenesti, N. Coval, prim- secretar al PC al Moldovei. Totusi, mai greu e sa nominalizezi executorii deportarilor, care, ar trebui trasi la raspundere, conform legislatiei.
Strict secret
CONSILIUL DE MINISTRI AL RSS MOLDOVENESTI
Hotararea Nr. 509 ss
28 iunie 1949 or. Chisinau
Cu privire la deportarea familiilor de chiaburi, fostilor mosieri si marii comercianti
Consiliul de Ministri al RSS Moldovenesti HOTARASTE:
I. Se aproba listele trimise de consiliile orasenesti si raionale a RSS Moldovenesti de chiaburi, fosti mosieri, mari comercianti, in total 11.342 familii, inclusiv:
1. Pentru orasul Chisinau 340 familii (Anexa Nr. 1)
2. Pentru raionul Otaci 263 familii (Anexa Nr. 2)
3. Pentru raionul Baimaclia 144 familii (Anexa Nr. 3)
4. Pentru orasul Balti 185 familii (Anexa Nr. 4)
5. Pentru raionul Balti 161 familii (Anexa Nr. 5)
6.Pentru orasul Bender 100 familii (Anexa Nr. 6)
7. Pentru raionul Bender 92 familii (Anexa Nr. 7)
8. Pentru raionul Balatina 134 familii (Anexa Nr. 8)
9. Pentru raionul Bravicea 179 familii (Anexa Nr. 9)
10. Pentru raionul Bratuseni .299 familii (Anexa Nr. 10)
11. Pentru raionul Briceni 223 familii (Anexa Nr. 11)
12. Pentru raionul Bulboaca 47 familii (Anexa Nr. 12)
13. Pentru raionul Vertiujeni . 181 familii (Anexa Nr. 13)
14. Pentru raionul Vadul-lui-Boda…238 familii (Anexa Nr. 14)
15. Pentru raionul Volintiri 98 familii (Anexa Nr. 15)
16. Pentru raionul Vulcanesti 148 familii (Anexa Nr. 16)
17. Pentru raionul Glodeni 268 familii (Anexa Nr. 17)
18. Pentru raionul Grigoriopol 13 familii (Anexa Nr. 18)
19. Pentru raionul Drochia 156 familii (Anexa Nr. 19)
20. Pentru raionul Dubasari 14 familii (Anexa Nr. 20)
21. Pentru raionul Edinet 284 familii (Anexa Nr. 21)
22. Pentru raionul Zgurita 294 familii (Anexa Nr. 22)
23. Pentru orasul Cahul 49 familii (Anexa Nr. 23)
24. Pentru raionul Cahul 218 familii (Anexa Nr. 24)
25. Pentru raionul Cainari 121 familii (Anexa Nr. 25)
26. Pentru raionul Calarasi 187 familii (Anexa Nr. 26)
27. Pentru raionul Congaz 254 familii (Anexa Nr. 27)
28. Pentru raionul Camenca 10 familii (Anexa Nr. 28)
29. Pentru raionul Carpineni 284 familii (Anexa Nr. 29)
30. Pentru raionul Cotiujeni 199 familii (Anexa Nr. 30)
31. Pentru raionul Causeni 177 familii (Anexa Nr. 31)
32. Pentru raionul Chiperceni 219 familii (Anexa Nr. 32)
33. Pentru raionul Chisinau 233 familii (Anexa Nr. 33)
34. Pentru raionul Chiscareni 141 familii (Anexa Nr. 34)
35. Pentru raionul Comrat 112 familii (Anexa Nr. 35)
36. Pentru raionul Cornesti 277 familii (Anexa Nr. 36)
37. Pentru raionul Cotovsc 339 familii (Anexa Nr. 37)
38. Pentru raionul Criuleni 240 familii (Anexa Nr. 38)
39. Pentru raionul Leova 187familii (Anexa Nr. 39)
40. Pentru raionul Lipcani 224 familii (Anexa Nr. 40)
41 Pentru raionul Nisporeni 305 familii (Anexa Nr. 41)
42. Pentru raionul Ocnita 194 familii (Anexa Nr. 42)
43. Pentru raionul Olanesti 142 familii (Anexa Nr. 43)
44. Pentru orasul Orhei 56 familii (Anexa Nr. 44)
45. Pentru raionul Orhei 107 familii (Anexa Nr. 45)
46. Pentru raionul Raspopeni 190 familii (Anexa Nr. 46)
47. Pentru raionul Rezina 195 familii (Anexa Nr. 47)
48. Pentru raionul Rabnita 39 familii (Anexa Nr. 48)
49. Pentru raionul Rascani 200 familii (Anexa Nr. 49)
2. De transmis MST al RSSM (tov. Mordovet) listele raionale ale chiaburilor, fostilor mosieri, marilor comercianti pentru precizarea tuturor datelor privind includerea in liste si a locului de trai a acestora.
Toti chiaburii, fostii mosieri, marii comercianti aflati pe liste si stabiliti cu traiul in Moldova, in familiile carora nu exista la moment persoane care sa-si satisfaca serviciul in Armata Sovietica sau sa fie distinse cu ordine, medalii de lupta si de munca ale URSS, sau sa aiba merite deosebite fata de statul sovietic - se expulzeaza impreuna cu familiile lor de pe teritoriul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti, in regiunile indepartate ale Uniunii RSS, fara drept de intoarcere.
3. Se permite celor expulzati sa ia cu sine valori personale, bani, imbracaminte, incaltaminte, vesela si alte bunuri de casa, inventar agricol, mestesugarit si inventar marunt de casa si o rezerva de produse alimentare cu o greutate totala de 1500 kilograme (1,5 tone) pentru fiecare familie.
4. Executarea tuturor operatiunilor legate de expulzarea chiaburilor, fostilor mosieri, marilor comercianti se pune in sarcina Ministerului Securitatii de Stat al RSS Moldovenesti.
Tov. Mordovet, la finele executarii tuturor actiunilor privind expulzarea, va transmite listele chiaburilor, fostilor mosieri, marilor comercianti expulzati Consiliului de Ministri al RSSM.
5. Ordinea confiscarii si folosirii bunurilor ramase de la cei expulzati, alte momente legate de expulzare se vor stabili printr-o hotarare suplimentara.
6. Presedintele Consiliului de Ministri al RSS Moldovenesti - G. Rudi
Pentru seful de cabinet al Consiliului de Ministri al RSS Moldovenesti - C. Potulov”
Prin zelul unor ahtiati de putere drumul deportarilor a fost deschis pentru 12000 de familii
Fiecare sat isi cunoaste ”eroii”, numele lor se transmite din generatie in generatie si nu se uita, cum nu se uita numele celor care au avut de suferit din cauza osardiei lor, desi pe multi Domnul ia luat deja la ceruri.
E. Alexei, 16 iulie 2010
Calvarul deportarilor. Drama unei familii de deportati din Oxentea
Deportarile au avut un singur tel - de a ne intimida, de a ne lichida ca neam, ca popor, de a baga frica in noi. Trenurile mortii au dus cu ele si o parte a sperantelor noastre de viitor, au distrus familii, au schilodit destine.
In satul nostru, Oxentea, mai sunt in viata doar doua persoane, care au avut de suferit de pe urma deportarilor din 1949: Leca Eufrosenia G si Iatco Serafim I. Martori oculari ai acestor evenimente dramatice, ei ne pot dezvalui un adevar, despre care nu s-a scris inca in nici un manual de istorie.
Eufrosenia Leca, a lui Georghe L. Portarescu, deportat in anul 1949 de rand cu alte cinci familii de oameni instariti din Oxentea: a lui Ignat L. Portarescu, a lui Dmitrii I. Stepanov, a lui Ion A. Salaru, a lul Silvestru I. Leca si cea a lui Ochita L. Iatco.
Dupa cum sustine dna Eufrosenia, acestea erau unii dintre cei mai buni gospodari ai satului.
- Tatal meu a fost un om intelept, harnic, priceput la toate -isi aminteste matusa Eufrosinia. - El a injghebat cu mana lui o masina de treierat, ca nu erau combine ca acum. Mai avea siscarnita de taiat sisca la vite, de care se folosea tot satul, avea minoc de vanturat graul si trei hectare de pamant. Nu aveam mult, dar ne ajungea sa ne hranim cu totii, caci eram noua copii in familie. Asta ne era toata averea, pentru care am fost „ridicati” ca „chiaburi” in iulie 1949. Tin bine minte seara ceea. Era cald, aerul raspandea un miros dulce de visine coapte, de flori si grane parguite. Dormeam pe prispa cu totii. Auziseram decuseara ca niste camioane s-au oprit pe deal, deasupra satului si erau insotite de straini, care aratau ca niste politisti, dar nu le-am atras mare atentie. De unde eram sa stiu ca ele sosirera dupa noi..?
Au asteptat sa se faca noapte, ca sa dea busna in satul adormit dupa o zi de munca in camp.
Un camion a franat zgomotos la poarta noastra.... Am tresarit cu totii. Cei mici s-au lipit speriati de mama. Tata s-a asezat pe prispa si a oftat din greu: ii spunea inima ca nu-i a bine... Fratele Vasile, s-a strecurat in camara si a sarit prin geamul deschis, apoi s-a furisat printre tufele de liliac si a disparut in noapte. Astfel el a scapat de deportare, dar vai de soarta lui, caci ani in sir a trebuit sa umble fugar, sa se ascunda, sa doarma pe unde se nimerea, sa manance ce gasea... Cand „strainii” si-au dat seama ca unul dintre cei noua copii lipseste, ei ne-au inchis pe toti in casa cea mare, ca sa nu putem fugi. Cand s-a luminat, ne-au urcat in masina unul cate unul. Nu ne-au dat voie sa luam nimic cu noi: nici haine, nici mancare. Vecinii se adunasera pe la garduri si ne priveau disperati si neputinciosi.
- Unde te duci mata, bade Gheor-ghe?– i-a strigat tatei directorul scolii, Ivan Pavlovici Spataru, venit si el sa vada ce se intampla.
- Nu stiu, a oftat tata,- poate pana in deal si m-or impusca...
Si atunci acest om curajos le-a strigat vecinilor sa aduca cate o piine, care ce are, ceva haine, faina de grau sau porumb. El singur, infruntand rezistenta „strainilor” ne-a aruncat in masina branza si tocana din beci. Cand presedintele a incercat sa-l opreasca el i-a raspuns hotarat: „Da-te la o parte, da-mi pace sa-i dau omului ista ceva de mancare pentru copii, ca nu-i dau de la tine, ii dau de la dansul, din munca lui!” Iata asa datorita acestui om de omenie noi n-am murit de foame in drum spre Siberia. Si acolo, pentru inceput am avut ce manca. Dumnezeu sa-l ierte ca a fost om bun.
Inainte de a porni masina, ofiterul rus s-a urcat pe scara si ne-a privit. Mama ne strangea la piept si plangea. Tata statea cu capul aplecat. Cei doi gemeni, de doar trei saptamani, dormeau somnul pruncilor intr-o albiuta din lemn.
La vederea acestui tablou jalnic, rusul a avut un moment de ezitare. Dar celalalt, ca erau doi, a strigat raspicat „Vperiod!” si masina a pornit... spre gara din Mateuti. De acolo – opt zile intr-un vagon „scotschii”, mizerie, naduseala, foamete, sete, disperare, lacrimi, injosire ... frica de necunoscut. Apoi sapte ani de munca, de saracie, de frig pana la 42 de grade C, de dor de tara.
Tata si acolo a lucrat la fierarie.Eu, la 16 ani aveam in raspunderea mea 25 de vaci, pe care le ingrijeam si le mulgeam. Cel mai greu era de suportat frigul, caci femeile n-aveau pe atunci lenjerie de corp. Ca sa nu inghet, purtam pe sub fusta „schimburile”( itari) tatei.
Colita, unul dintre cei doi gemeni , a decedat chiar in primul an, cred ca din cauza frigului. N-am mai fost la mormantul lui... Mihail si Nadia s-au nascut acolo...Asa ca am revenit la bastina, in vara anului 1956, zece frati si surori, carora li s-au furat sapte ani de copilarie si doi parinti cu sufletele ranite, impovarati de griji pentru soarta copiilor pe care i-au adus pe lume. Dar cu toti eram plini de speranta, caci ne-am intors a c a s a.”
Acasa, insa, nedreptatile au continuat. . Casa le fusese confiscata si acum era cresa pentru copii. Pamant nu aveau. Asa ca au fost nevoiti sa munceasca din greu, sa indure lipsuri pana cand s-au aranjat cat de cat pe la cuiburile lor. Marginalizarea, insa, i-a marcat mult.
- In vremea aceea se facea joc cu muzicanti. Pe mine flacaii din sat nu ma prea bagau in seama, deoa-rece eram considerati dusmani ai poporului - isi aminteste matusa Eufrosinia. - De vina mai erau si niste zvonuri care se raspandisera prin sat dupa intoarcerea familiei noastre din Siberia. Mama, daca am stat acolo 7 ani, daduse nastere unei fetite - Nadia. Eu fiind fata mare, lumea vorbea ca e fiica mea, nu surioara. Pe atunci era o mare rusine sa nasti fara barbat. Si daca ceilalti ma ocoleau, eu acceptasem sa ies la hora cu Serafim, un flacau cam trecut de varsta insuratului. Drept sa va spun, nu-mi era drag, dar ce era sa fac? Vroiam si eu sa fiu in rand cu lumea. Dar in ziua aceea cred ca Dumnezeu s-a intors cu fata spre mine. Desi venisem cu Serafim, m-a invitat la dans Ilie. O data, apoi inca o data... Serafim ne privea cu ochi rai, dar noi nu mai vedeam si nu mai auzeam nimic. Ilie mi-a soptit la ureche: „Deseara iti trimit petitori”. Si asa a fost. El nu s-a uitat la gura lumii, caci isi dadea bine seama cat am avut de suferit si prin cate am trecut... Am trait impreuna o viata (a decedat anul trecut), am crescut si educat 8 copii cuminti, avem multi nepotei. De sarbatori, cand ne adunam impreuna, le povestesc despre acea noapte de groaza, ce mi-a fost dat s-o traiesc, despre acei ani grei, care ar fi trebuit sa fie cei mai frumosi ani ai tineretii mele, dar au fost de fapt, ani de munca silnica, ani de lupta cu frigul, cu foamea, cu saracia, cu moartea. Nu stiu cum de am putut tine piept la toate incercarile, la toate greutatile si chinurile vietii. Cred ca dorul de casa, de vatra stramoseasca si speranta ca intr-o buna zi ne vom intoarce acasa ne-au ajutat sa rezistam, sa supravietuim...”
Cand i-au luat de la Oxentea, Eufrosenia nu stia nici un cuvant in limba rusa. Acum vorbeste bine ruseste. Dansa n-a inteles in acea noapte tragica ce-o fi insemnand „Vperiod!”. Acum stie si subtextul acestui cuvant, caci anume asa prin Ilinca,reg. Habarovsk din tinutul Altai indeamnau caii sa mearga inainte.
Micuta Eufrosenia nu stia ce-i foamea, saracia in sanul familiei ei de oameni muncitori si buni la inima. Acum nu poate uita.
Cei 7 ani petrecuti in „Siberia de gheata” i-au afectat pe toti. S-au stins din viata parintii, Gheorghe si Axenia. Au trecut in lumea celor drepti unul cate unul, toti fratii si surorile matusii Eufrosenia: Serafim, Maria, Tudor, Mihai, Vasile, Ana, Nina, Nadia, Ion. Pentru linistea sufletelor lor adevarul calvarului la care au fost supusi trebuie cunoscut, ca sa nu se mai repete.
Nadejda Guritenco, profesoara, gimnaziul Oxentea, 16 iulie 2010
